Cum poți pierde relația de cuplu

Menținerea atenției pe celălalt pentru a-l îngriji, a-l ajuta, a te pierde pe tine în celălalt, te descentrează de tine și te face absent în relație. Nu mai mă văd pe mine, nu mai văd relația, mă uit doar la tine și astfel mă pierd pe mine și pierd relația.

A crede ca doar prin tine pot fi eu este despre o lipsa de conexiune în interior: doar prin tine știu să vin în contact cu o parte din mine. Căutând această parte din mine în tine, te pierd pe tine și pierd relația.

Pentru a fi prezent/ă alături de tine este necesar să fiu totodată prezent/ă cu mine, doar așa pot însoți cu adevărat, doar așa pot fi în relație. Neputând susține o stare de prezență în mine, nu pot fi nici alături de tine, nici în relație. Astfel relația de cuplu se denaturează și se pierde.

O astfel de preocupare asupra celuilalt transformă o relație de cuplu într-o dinamică părinte - copil. Fie sunt un copil cu o nevoie neîmplinită și caut să mi-o satisfaci tu, fie te caut să te îngrijesc din părinte și te transform în copil în nevoie.

Este nevoia celuilalt de a fi îngrijit sau a mea de a îngriji?

Cel mai adesea, ambele. Aceasta este dimensiunea repetitivă a dinamici de cuplu care cumva ne aduce împreună în relație.

Este necesar ca fiecare să-și asume partea.

Pentru ca alături de aceste nevoi din trecut ale fiecăruia coexista și o dimensiune potențial reparatorie: speranța și dorința de a ieși din tipar, de a avea o relație de cuplu sănătoasă și împlinitoare.

Ce presupune ca fiecare să-și asume partea?

O dată responsabilitatea pentru partea ta de relație și totodată, responsabilitatea pentru partea ta internă cu care încerci să se conectezi în interiorul tău prin celălalt și prin această relație.

Nu, nu trebuie să fiu complet “vindecat” pentru a intra intr-o relație. Așa ceva nu există. Dar pot fi prezent alături de nevoile mele neîmplinite din trecut, să-mi conștientizez hărțile relaționale și să intervin din prezent. Cu prezență pentru părțile din mine care poartă nevoi neîmplinite și totodată, cu prezența și pentru celălalt. Doar menținând această stare de prezență duala, pot fi prezent într-o relație de cuplu și experimenta conexiunea și iubirea. Cu cât mă întorc înapoi la mine: mă cunosc, sunt prezent alături de nevoile mele din trecut (din copil) pe care le împlinesc din prezent (dintr-o instanță a adultului), cu atât pot fi mai prezent alături de tine, în relație.