Intuiție sau anxietate?

Premoniție: intuiție sau anxietate? Legatura dintre trecut și viitor este în prezent. 

Anxietatea pare la prima vedere o încercare de a anticipa viitorul, dar ea este proiecția trecutului în prezent sau în viitor, dintr-o încercare de a ne proteja de și printr-o cale a trecutului. Însă, prezentul este întotdeauna diferit de trecut. 

Proiecția trecutului în prezent vine cu experiența derealizării (oare este real sau nu?, cu îndoială și confuzie), iar în viitor cu experiență unei anticipări a ceea ce s-a mai întâmplat. Anxietatea se vrea o lecție învățată, dar provine de fapt dintr-o experiență neintegrată.

Intuiția este văzută adesea ca ceva legat de viitor, de ce urmează să se întâmple. Mai este numita și instinct sau premoniție: Am știut ca asa va fi, am simțit dinainte.

Dar, de fapt, intuiția este o stare a prezentului: intuiția conectează trecutul și viitorul prin prezent în fractiuni scurte de moment cu moment.

Intuiția poate fi privită și ca un calcul atat conștient, cât și inconștient, în baza tuturor legăturilor “interne” și “externe”, trecute și potențiale, care ne informează cu privire la conexiunile, drumul si misiunea noastră, împreună cu variantele cele mai potrivite pentru noi, din cele disponibile. 

Intuiția are o viziune completă asupra trecutului (spre deosebire de perspectiva trunchiată, într-un cadru fix a anxietății) și oferă o experiența acordată în prezent: moment cu moment. 

Intuiția este accesibilă dintr-o stare de flow. Dintr-o stare de prezență, conexiune și acordare, pot vedea drumul: de unde vin și încotro mă îndrept.

Intuiția: Ghidul de pe drum

Intuiția este o stare de conexiune și oferă perspectivă: de unde vin și încotro m-as putea îndrepta în acord cu drumul și misiunea mea (ce mi se potrivește cel mai bine, dintr-un simt intern de cunoaștere profundă). 

Intuiția îți spune pe unde, încotro. Este un fel de ghid conectat la înțelepciunea ta inconștiență, dincolo de ce știi conștient și rațional. Intuiția te ghidează în viață în acord cu valorile, nevoile și misiunea ta.

Spontaneitate și precizie vs încercări prelungite și ineficiente de a controla 

Intuiția pare spontană: pare că “vine către” tine și nu pare că te poți duce către ea prin efort conștient: intuiția nu apare în urma analizei oricât ai încerca. 

Intuiția nu este ceva de dobândit pentru că, de fapt, este mereu acolo prezentă, accesibilă, neîntreruptă. Iar momentele în care nu ne accesăm vocea intuitiei sunt cele în care trecutul deturnează experiența prezentului (ca în cazul anxietății). Iar trecutul pune stăpânire pe prezent în cazul traumei, al experiențelor neprocesate și neintegrate. 

Anxietatea se prezinta adesea ca o încercare de a anticipa, evită și controla, în care pare ca tu “te duci către ea” sau, mai bine zis, o întreții odată apărută. 

Astfel, adesea experimentăm momentele în care “auzim” vocea intuitiei scurt, spontan, neașteptat, iar anxietatea ca multiple voci într-un dialog ce constituie o experiență a îndoielii, analizei, “raționalizării”, neîncrederii, dezacordului și a conflictului intern aparent fără rezoluție. Și dacă…/ dar dacă…

Intuiția este un moment scurt în prezent, în timp ce anxietatea se constituie într-o experiență de analiză prelungită și fără rezultate. 

Deși intuiția este tot timpul prezentă, prezentul se trăiește moment cu moment. Așadar, intuiția ne este accesibilă tot timpul, în fiecare și în legătură cu fiecare moment. 

Anxietatea pare că nu se termină niciodată, că n-are rezolvare sau soluții (deși le căuta neîncetat pe aceleași căi). 

“Vocile” sunt diferite

Intuiția are un ton calm, clar, și transmite o comunicare scurtă și precisă. De multe ori vocea apare simultan sau aproape simultan cu acțiunea, fără prea mari întreruperi sau decalaj. 

Chiar și într-o stare de potențial pericol vocea intuiției este calmă, clară și precisă. 

În cazul anxietății există un ton apăsat, ridicat, urgent, critic, panicat, îndoielnic. 

Știu vs mă îndoiesc, claritate vs confuzie, încredere vs neîncredere, siguranță vs nesiguranța 

Intuiția vine cu experiența de a știi fără îndoială, cu claritate, încredere și siguranță.

Anxietatea vine cu experiența îndoielii, confuziei, neîncrederii și e însoțită de nesiguranță.

Intuiția este expresia conexiunii cu sinele tău.

Dar nu cu sinele dintr-o perspectivă individualistă, ci dintr-o perspectivă a sinelui ca punct de conexiune cu tot ceea ce există. Din această conexiune apar spontan încrederea, claritatea și siguranța.

Bine, dar intuiția este numai despre ceva pozitiv? 

Nu, ea poate constitui și o reacție în aici și acum la un pericol real din prezent, dar tot dintr-o stare de conexiune. Să-ți dau un exemplu: mergi cu bicicleta pe stradă și brusc simți să te dai și mai aproape de marginea drumului și o faci aproape în același timp cu presentimentul. În secunda următoare o mașină apare brusc fix pe traiectoria pe care erai înainte să schimbi direcția. Ai fost conectat la tine, la simțurile tale, dar și la exterior, iar astfel ai putut să te aperi, dar acordat în momentul prezent. 

Anxietatea este despre ceva ce s-a intamplat deja și s-ar mai putea întâmplă. Intuiția este din prezent, iar prezentul este ceva ce nu s-a mai întâmplat anterior.

Simțire și acțiune

Intuiția este mai mult despre acțiunile tale (despre ce poți face) și apare aproape simultan cu acestea. Există concordanță între simțire, acțiune și rezultat. 

Anxietatea este o stare de hipervigilenta orientată către exterior sau ceva aparent exterior /separat. O încercare de a controla ce nu este în puterile tale. Cum reacționez dacă ceva ce nu este în controlul meu mi se întâmplă? 

La întrebările: Pe unde să merg mai departe? Ce să aleg? Ce să fac? Intuiția îți răspunde. 

Anxietatea rulează aceleași scenarii și nu poate susține dialogul, nu oferă soluții adaptate momentului prezent. 

Aceste premoniții sau anticipări se adeveresc sau nu? 
Există concordanță între simțire și eveniment?

În cazul intuiției, este necesar să corespundă. Și de multe ori presimțirea e aproape simultană cu acțiunea și în acord cu rezultatul. 

În cazul anxietatii anticiparile nu se împlinesc, decât dacă folosești profeții care se auto-îndeplinesc sau îți pui în scenă scenariul de viață. Dar experiența este diferită de cea a intuiției, iar cele mai multe dintre gandurile tale anxioase nu s-au adeverit niciodată. 

O profeție care se auto-împlinește este un proces psihologic prin care o credință se adeverește pentru că posesorul credinței se poartă deja ca și cum credința ar fi adevărată. Să luăm un exemplu ce vizează anxietatea socială: urmează să mergi la o petrecere și ești îngrijorat ca nu cunoști multă lume și poate nu vei fi băgat în seamă, nu vei avea cu cine socializa. Având asta în prim plan, vei ajunge acolo anxios, vei fi precaut, retras, iar din teama de a fi respins vei sta mai mult deoparte. Cel mai probabil această atitudine îi va îndepărta pe ceilalți, prin acțiunile, lipsa ta de inițiativă și de deschidere. Concluzia ta va fi la finalul serii: știam că așa se va întâmpla, așa se întâmplă mereu. 

Scenariul de viață este un concept din Analiza Tranzactionala care presupune dezvoltarea unor scheme relaționale și a unor strategii inconștiente prin care, în trecut, ne-am adaptat mediului familial. Folosind același scenariu prin tot felul de strategii inconștiente, ceea ce pun în scenă și obțin este ceva ce am mai trăit, dar ceva ce știu, totodată, să gestionez. Numai ca aceste scheme și strategii astăzi nu mai sunt valabile și limitează flexibilitatea, spontaneitatea, felul în care relaționăm (conexiunea, intimitatea) și toate aspectele vieții. 

Știam că așa va fi, așa se întâmplă mereu este rezultatul unor strategii inconștiente pe care tu astăzi le folosești în același scop protectiv ca în trecutul tău, iar astfel obții rezultatele preconizate. Însă, trecutul este recognoscibil, chiar dacă felul în care îl pui în scenă este inconștient: rezultatul îți va fi mereu cunoscut și familiar.