Cum îți comunici nevoile în relație?

Felul în care comunicăm în cuplu are mai mult legătură cu nivelul de conexiune dintre noi și mai puțin cu abilitățile de comunicare ale fiecăruia. Desigur că a ne informa și a studia despre metode eficiente de comunicare este un pas important și necesar pentru a ne îmbunătăți relațiile, dar nu suficient. Dacă spun ce trebuie, cum trebuie, de ce totuși celălat nu mă înțelege?

Dacă îți spun ce am nevoie sau ce nu primesc de la tine înseamnă că mă vulnerabilizez?

Te invit într-o explorare către spațiul din care îți comunici nevoile.

1. Îi spui partenerului:

   Aș avea nevoie de la tine de…

   Limbajul meu de iubire este…

   Mă simt iubit/a atunci când…?

2. Dar cum comunici când nu primești: când apare nemulțumirea? Comunici atunci sau mai oferi putin înainte, în speranța că și celălalt îți va răspunde la fel?

3. Dar când tot nu primești înapoi? Ce simți atunci? Dezamagire, frustrare, furie, tristețe, te simți nevăzut/ă, neapreciat/ă, neînțeles/asă, neiubit/ă, singur/ă?

4. Ce părți din tine conțin aceste emoții și trăiri?

   De când sunt ele alături de tine? Cum au apărut? Câți ani au?

   Conțin ele doar tristețea, dezamăgirea și frustrarea acestui moment? Sau au povesti mai vechi de atât? Au emoții mai vechi, adunate?

   Nevoile tale ce povești au? Cum ai învățat să primești sau să nu primești în felul acesta? Este ceva ce știi despre tine? Îi poți comunica asta și celuilalt? Și, totuși, cum ii spui?

   Ce părți din tine folosești pentru a comunica?

   -Copilul mic cu nevoia neîmplinită?

   Am nevoie de la tine de complimente pentru a mă simți iubit/ă și n-ar trebui sa fie nevoie să-ți spun.

   -Partea furioasa care apără copilul, folosind critica, care caută să-i facă dreptate?

   Ți-am spus ce am nevoie, iar și iar, și nu pare că înțelegi sau că poți face ceva.

   -Partea manipulatoare care stimulează vinovăția în celălalt (care știe ce are de obținut și o cale de a face asta)?

   Voi pleca dacă nu începi sa faci ceva. Mă simt groaznic din cauza ta.

   -Sau adultul care poate conține durerea nevoilor neîmplinite și o poate adresa celuilalt cu vulnerabilitate și asumare?

Dar când folosești cuvintele și frazele potrivite învățate, dar intenția ta este de a obține un anumit răspuns, celălalt va simți.

Când nu-ti asumi responsabilitatea pentru trecutul tău din adult, celălalt va simți că este mai mult decât trebuie în dreptul lui. Chiar dacă partenerul/ a nu este așa “educat/ă” emoțional și psihologic ca tine.

Când îți critici partenerul/a  în speranța că așa te va înțelege, așa va reacționa în sfârșit, vei obține doar o reacție din rana sa. Pentru că și el/ ea are, ca și tine, nevoi neîmplinite în trecutul său. Și, cel mai adesea, v-ați ales în baza acestei compatibilități (nevoi complementare neimplinite care par ca se bat cap în cap). Dar această alegere a fost făcută în speranța “rezolvării” trecutului, din speranța că, dintr-o poziție de egalitate, avem mai multe șanse decât în trecut pentru a închide ciclul întrerupt și a primi astăzi iubirea.

Poți să-ți asumi trecutul și să-ți conții durerea, într-o măsură rezonabilă, încât să-i lași spațiu și celuilalt să te vadă, să te cunoască și să-ți ofere și dincolo de ce n-ai primit?

Dincolo de ce ne spunem, de cuvintele și frazele potrivite din cărți, este spațiul intern din care comunicam.

6. Îți poti asuma toate părțile care se activează ca răspuns la durerea trecutului?

Poți reveni după ce ai comunicat din partea ta furioasa pentru a repara și a te vulnerabiliza? De exemplu:

Îmi pare rău ca am fost atât de critic/a și agresiv/a cu tine. Real nu cred asta, este doar o parte din mine care apare când sunt foarte speriat/ă și trist/ă pentru că în trecutul meu… Aș vrea să gestionez mai bine aceste momente pentru că mă simt neputincios/ă și mă întristează de fiecare dată când nu reușesc, iar în felul ăsta te rănesc pe tine, sperând cumva că așa îmi vei vedea tristețea și durerea mea.

*Pozițiile și părțile noastre micuțe cu nevoi neîmplinite, cele critice și manipulatoare reprezintă aspecte ce au nevoie de atenția și compasiunea noastră și nu ceva pentru care să ne criticăm suplimentar. Toate mecanismele noastre protective ne-au adus astăzi aici și putem sa învățăm sa le utilizam abilitățile conștient.

Respingându-le, ele vor continua să se exprime inconștient și ne vor aduce aceleași rezultate ca în trecut. Însă, odată recunoscute ca ceva ce am învățat și prin care ne-am adaptat, cât ne-au servit, ele se eliberează de vechile roluri și devin disponibile pentru cooperare în prezent.

A te vulnerabiliza, ca adult, îți conferă o poziție de receptivitate, posibilitate, cu asumare și putere.

Doar din contact cu mine însumi și cu durerea nevoilor neîmplinite, doar cu asumarea trecutului dintr-o postură matură și responsabilă, pot fi vulnerabil. Dincolo de ce n-am primit, de aceste nevoi neîmplinite ce își cer drepturile într-o formă prestabilită, este o iubire mai mare și mai cuprinzătoare: o iubire matură.

Iar pentru a putea ajunge să primesc iubirea și în noi moduri este necesar un proces de doliu pentru ce n-am primit.

Din acest proces îmi cresc capacitatea de a-mi conține neîmplinirea și mă pot deschide cu adevărat către generozitatea vieții, către noi moduri de a experimenta, de a oferi și primi iubirea.