Singurătatea în relație
Te poți lăsa însoțit?
Dar pe tine, tu te poți însoți?
Există în tine o zonă de singurătate profundă în care crezi că nimeni niciodată nu te poate însoți?
Chiar dacă cineva încearcă nu știi cum să-l primești acolo? Nu-l vezi, nu-l auzi, nu-l poți percepe alături de tine.
6 Semne că există o parte din tine care este singură, printre alte părți, în interiorul tău:
Evitarea sau dificultăți în a menține contactul vizual cu o altă persoană.
Dificultatea de a percepe că este cineva alături de tine, chiar și atunci când este în fața ta.
Dificultatea de a permite altora să te însoțească: tendința de a te retrage pentru a te regla singur.
Dificultatea de a te arăta autentic. A crede că este nevoie să pari într-un fel pentru ca ceilalți să te placă și să te accepte.
Dificultatea de a fi într-un grup, de a te arăta și exprima liber, de a interveni și a lua cuvântul.
Senzația ca nu aparții și nu-ți găsești locul.
În procesul meu, când am decis să integrez o partea din mine lăsată singură, am început să experimentez excluderea în exterior. Cum ajungeam într-un grup, ceva se întâmpla: nu eram văzută, eram ignorată, ajungeam să fiu exclusă.
Inițial mi s-a părut “ironia sorții”: chiar acum când iau decizia de a integra, de a nu mai disocia această parte din mine, se întâmpla asta.
Am realizat apoi că lucrurile sunt în ordine și că această experiență are sens: exteriorul este aliniat cu interiorul, ce este în afară reflectă ce este în interior. Viața te susține și îți răspunde mereu.
Am înțeles ca aceasta era răspunsul vieții, aliniat cu decizia mea de a mă lua înapoi, iar în scenă se juca oportunitatea de a împlini acest proces.
Experimentând excludere în exterior însemna de fapt că experimentez mai multă conexiune în interior: am ajuns în contact cu ce am ignorat și aproape uitat.
A experimenta excluderea în afară capătă un alt înțeles: acum sunt în contact cu această parte din mine pe care o iau înapoi. Iar ea se întoarce și-mi arată cum s-a simțit atâta vreme în singurătate. Îmi arăta că acum are încredere în mine, cea din prezent, încât să apară și să se lase însoțită.
După ce am recadrat această experiență ca oportunitatea de mă însoți din prezent pe mine cea din trecut, următoarea dată când am ajuns într-un grup, nu m-am mai simțit doar mică, singură, nedreptățită și la mila altora. Am putut vedea oportunitatea, progresul și m-am putut însoți din prezent.
De fiecare dată când te indentifici cu o parte din tine o lași singură în trecut. Restabilește conexiunea, ia-o înapoi și însoțește-o din prezent!
Dacă experimentezi singurătate în relație cu ceilalți, cu partenerul, există singurătate și în interiorul tău.
Și îmi vei spune:
-Da dar, obiectiv celălalt mă ignoră: nu-mi oferă timpul și atenția lui.
-Dar ai fi fost tu vreodată atras de un partener care te ignoră fără ca și tu să te ignori și să te lași singur în interior?
Tendința la repetiție a trecutului nu e doar nevoie de siguranță și nu este condamnare. Este și oportunitate, dar este nevoie să ne recadram experiența cu viața pentru această perspectivă. Avem nevoie să continuăm de unde suntem pentru a merge mai departe. Nu putem sări etape. Este nevoie să adresăm trecutul, să stabilim o relație cu el din prezent.
Dar trecutul doare.
Venind în contact cu această parte din tine abandonată, vei experimenta durerea abandonului și a singurătății, dar în etape.
Vei negocia treptat între disociere și conexiune, durerea singurătății și bucuria revederii.
Un anumit ritm trebuie respectat pentru a recâștiga încrederea.
Pe parcurs vei simți din ce în ce mai mult: nu doar durere, dar și bucuria regăsirii.
Partea ta lăsată singură se va bucura că în sfârșit este văzută. Și cum se simte asta… cum se simte reîntregirea, conexiunea, iubirea.
Dintr-o experiență reactivă, programată și limitată ajungi să devii din ce în ce mai liber, mai flexibil și mai puternic. Dar puterea asta nu e totuna cu forța barierelor care te țineau izolat în singurătate pentru a te proteja, ci își are sursa în alchimizarea singurătății și a vulnerabilității, este reală și îți aparține. Este puterea ta câștigată, creată și nu a acelor dinaintea ta. Aceasta te împuternicește și te eliberează. Este puterea din care îți poți crea propria viață.
În felul aceasta, această zonă de singurătate profundă devine compania ta când nu e nimeni în jur. În care te simți suficient, împlinit și întreg. Îți vei iubi solitudinea, propria compania, și nu te vei mai ascunde în singurătate.
Restabilirea conexiunii în interior se va traduce și într-o conexiune mai profundă și intimitate crescută cu celălalt.
Nu vei mai cerși ceea ce nu-ți poți oferi. Nu te vei mai mulțumi cu fracțiuni de atenție și afecțiune. Fie și celălalt îți va răspunde diferit, fie vei pleca, dar nu vei mai rămâne singur pentru ca te poți însoți.
